Spiritualitate

Spiritul profetic

Un apel către o biserică leneşă

E un mister că nu sunt sute la lucru acolo unde acum nu e decât unul. Universul ceresc este uimit de apatia, răceala şi nepăsarea celor care mărturisesc a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Într-adevăr, e o putere vie. Mergeţi prin credinţă să proclamaţi adevărul aşa cum l-aţi crezut. Lăsaţi ca aceia pentru care lucraţi să vadă că, pentru voi, El este o realitate vie. Testimonies for the Church 9:42.

Noi nu vom putea fi mântuiţi niciodată într-o stare de indolenţă şi inactivitate. Nu există nici o persoană cu adevărat convertită, care să trăiască o viaţă nefolositoare şi neputincioasă. Nu este posibil să fim duşi de val în ceruri. Nici un leneş nu va intra acolo Aceia care refuză să coopereze cu Dumnezeu pe pământ nu vor coopera cu El nici în ceruri. Primirea lor în ceruri ar constitui un pericol. Parabolele Domnului Hristos, 280.
SCE 89.1

Întregul cer priveşte cu un interes susţinut asupra bisericii spre a vedea ce fac membrii ei pentru a-i lumina pe cei care se află în întuneric. The Review and Herald, 27 februarie, 1894.
SCE 89.2

Ar trebui să meditezi solemn că ai de-a face cu Dumnezeul cel mare şi să-ţi aduci mereu aminte că El nu este un copil cu care să glumeşti. Tu nu te poţi angaja în serviciul Lui după voie şi să-l laşi după plăcere. Testimonies for the Church 2:297.
SCE 89.3

Fiinţele cereşti au aşteptat să conlucreze cu uneltele omeneşti, dar noi n-am observat prezenţa lor. Idem, 6:297.
SCE 89.4

Îngerii cereşti au tot aşteptat de multă vreme după instrumente omeneşti — membrii bisericii — ca să conlucreze cu ei în marea lucrare care trebuie să fie făcută. Ei vă aşteaptă. Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât fiecare inimă sfinţită va fi recrutată şi pusă la lucru ca un instrument al puterii divine. Idem, 9:46, 47.
SCE 89.5

Mulţi se apropie de ziua lui Dumnezeu fără să facă nimic, evitând responsabilităţile şi, ca rezultat, sunt nişte piperniciţi spiritual. În ce priveşte lucrarea pentru Dumnezeu, paginile istoriei vieţii lor prezintă o lipsă dureroasă. Ei sunt pomi în grădina lui Dumnezeu, dar nişte pomi care numai umbresc pământul cu ramurile lor neproductive, în locuri care ar fi putut să fie ocupate de pomi roditori. The Review and Herald, 22 mai, 1888.
SCE 89.6

Cei care fac doar puţin sau nu fac nimic pentru Hristos sunt în pericol. Harul lui Dumnezeu nu va mai locui multă vreme în sufletul celui care, deşi are privilegii şi ocazii, rămâne tăcut. Idem, 22 august, 1899.
SCE 89.7

Acum nu este timp de dormit — nu este timp să ne permitem regrete inutile. Cei care îndrăznesc să doarmă acum vor pierde ocaziile preţioase de a face binele. Nouă ne-a fost acordat privilegiul binecuvântat de a aduna snopii în marele seceriş, şi fiecare suflet salvat va fi încă o stea în coroana Domnului Isus, iubitul nostru Răscumpărător. Cine este dornic să dezbrace armura, când, dacă ar continua lupta încă puţin, ar realiza noi biruinţe şi ar aduna noi trofee pentru veşnicie? — Idem, 25 octombrie, 1881.
SCE 90.1

Solii cereşti îşi îndeplinesc lucrarea, dar noi ce facem? Fraţi şi surori, Dumnezeu vă cheamă să răscumpăraţi timpul. Apropiaţi-vă de Dumnezeu. Înflăcăraţi darul lui Dumnezeu care este în voi. Toţi cei care au avut ocazia de a se familiariza cu dovezile credinţei noastre să-şi folosească această cunoaştere cu un scop bine determinat. Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 288.
SCE 90.2

Cum puteţi voi să repetaţi rugăciunea Domnului: “Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”, în timp ce staţi comod în casele voastre, fără a-i ajuta pe cei care le duc altora torţa adevărului? Cum puteţi voi să vă ridicaţi mâinile înaintea lui Dumnezeu şi să-I cereţi binecuvântarea asupra voastră şi a familiilor voastre, în timp ce faceţi aşa de puţin pentru a-i ajuta pe alţii? — Ibidem, 288
SCE 90.3

Sunt printre noi persoane care, dacă şi-ar lua timp să judece, ar privi poziţia lor de a nu face nimic drept neglijare păcătoasă a talentelor date lor de Dumnezeu. Fraţilor şi surorilor, Mântuitorul nostru şi toţi îngerii sfinţi sunt întristaţi din cauza împietririi inimilor voastre. Hristos şi-a dat viaţa pentru ca să salveze suflete şi, cu toate acestea, voi, care aţi cunoscut iubirea lui Dumnezeu, faceţi eforturi atât de slabe pentru a împărtăşi binecuvântările harului Său cu aceia pentru care El a murit. O astfel de nepăsare şi neglijare a datoriei este o uimire pentru îngeri. La judecată, trebuie să vă întâlniţi cu sufletele pe care le-aţi neglijat. În acea mare zi, voi înşivă vă veţi învinui şi osândi. Domnul să vă conducă acum la pocăinţă. Să ierte El pe poporul Său, pentru că a neglijat lucrul în via Sa, pe care i-a dat-o ca s-o lucreze. Testimonies for the Church 6:295, 296.
SCE 90.4

Ce putem spune membrului leneş al bisericii pentru a-l face să-şi dea seama de nevoia de a-şi dezgropa talantul şi de a-l pune la schimbător? În Împărăţia cerurilor nu va fi nici un leneş şi nici unul care întârzie. O, de ar prezenta Dumnezeu lucrul acesta în toată importanţa lui înaintea comunităţilor adormite! O, de s-ar trezi Sionul şi s-ar îmbrăca cu veşmintele lui frumoase! O, de ar începe să lumineze! — Idem, 6:434.
SCE 90.5

Pentru cei care nu cunosc adevărul trebuie să fie făcută o lucrare, exact aceeaşi lucrare care a fost făcută pentru voi, când aţi fost în întuneric. Este prea târziu să dormiţi, prea târziu să fiţi nepăsători şi să nu faceţi nimic. Fiecărui slujitor din casa Stăpânului i s-a încredinţat o lucrare. Să mergem înainte, şi nu înapoi. Noi vrem o nouă convertire în fiecare zi. Vrem ca iubirea lui Isus să tresalte în inima noastră, ca să putem fi un mijloc de salvare a multor suflete. The Review and Herald, 10 iunie, 1880.
SCE 91.1

Fiecărui suflet care pretinde a fi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, Domnul Isus îi cere nu numai să se îndepărteze de orice nelegiuire, ci şi să fie bogat în fapte de milă, de renunţare la sine şi umilinţă. Domnul ne-a arătat modul în care funcţionează o anumită lege a minţii şi a acţiunii, iar aceasta ar trebui să ne avertizeze cu privire la lucrarea noastră. El spune: “De la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are”. Cei care nu-şi folosesc ocaziile şi nu exercită harul pe care îl primesc de la Dumnezeu vor avea o înclinaţie din ce în ce mai mică de a face acest lucru, iar în cele din urmă, vor cădea într-o stare de somnolenţă şi vor pierde ce au avut la început. Ei nu-şi adună nici o rezervă pentru vremea de nevoie din viitor, câştigând o experienţă vastă şi obţinând o cunoaştere tot mai mare a lucrurilor divine, aşa încât să fie capabili de a rezista când ispita şi încercarea vor veni asupra lor. Când vor veni persecuţiile şi ispita, aceşti oameni îşi vor pierde curajul şi credinţa, iar temelia lor va fi spulberată, pentru că nu au înţeles nevoia de a pune o temelie sigură. Ei nu şi-au întărit sufletul pe Stânca veşnică. The Review and Herald, 27 martie, 1894.
SCE 91.2

Cât de teribil va fi în marea zi de pe urmă, când vom descoperi că aceia cu care am fost asociaţi şi familiarizaţi sunt despărţiţi de noi pentru totdeauna. Când vom vedea că membrii familiilor noastre, poate proprii copii, sunt nemântuiţi. Când vom afla că aceia care au vizitat căminele noastre şi au mâncat la masa noastră sunt printre cei pierduţi. Atunci, ne vom întreba: Oare religia lui Hristos a ajuns aşa de neplăcută pentru ei din cauza nerăbdării mele, din cauza atitudinii mele necreştineşti, din cauza faptului că eul nu a fost sub control?
SCE 91.3

Lumea trebuie să fie avertizată cu privire la apropiata venire a Domnului. Noi avem doar puţin timp în care să lucrăm. Au trecut în veşnicie ani care ar fi putut să fie folosiţi pentru a căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa şi pentru a răspândi lumina şi asupra altora. Acum, Dumnezeu îi cheamă pe cei din poporul Său, care au o mare lumină şi sunt întemeiaţi în adevăr şi pentru care El a trudit aşa de mult, să lucreze pentru ei înşişi şi pentru alţii aşa cum nu au mai făcut-o niciodată mai înainte. Folosiţi fiecare aptitudine; puneţi în mişcare fiecare capacitate, fiecare talent cu care aţi fost înzestraţi; folosiţi toată lumina pe care v-a dato Dumnezeu spre a le face bine altora. Nu încercaţi să deveniţi nişte predicatori, ci nişte slujitori pentru Dumnezeu. The Southern Watchman, 20 iunie, 1905.
SCE 92.1

Sursă: Scrieri EGWhite

(Visited 84 times, 1 visits today)

Leave a Comment