Acasa

Blog

Mărgăritarul de mare preţ

Mântuitorul compară binecuvântările iubirii mântuitoare cu un mărgăritar de mare preţ. El ilustrează învăţătura Sa prin parabola negustorului “care caută mărgăritare frumoase. şi când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.” Matei 13, 45-46. Domnul Hristos însuşi este Mărgăritarul de mare preţ. În El se află toată slava Tatălui şi expresia chipului persoanei Sale. Slava atributelor lui Dumnezeu este exprimată în caracterul Său. Fiecare pagină a Sfintelor Scripturi străluceşte la lumina Sa. Neprihănirea Domnului Hristos, asemenea unei perle curate, albe, nu are nici un defect, nici o pată. Lucrarea nici unui om nu poate îmbunătăţi marele şi preţiosul dar al lui Dumnezeu. El este desăvârşit. În Domnul Hristos sunt “ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” Coloseni 2, 3. Căci “El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” 1 Corinteni 1, 30. Tot ceea ce poate satisface nevoile şi dorinţele sufletului omenesc, pentru lumea aceasta şi pentru cea viitoare, se găseşte în Isus Hristos. Mântuitorul nostru este Mărgăritarul de un aşa mare preţ încât, în comparaţie cu El, toate celelalte lucruri pot fi socotite ca nimic. PDH 115.1

Capitol bazat pe textele din Matei 13, 45-46.

Domnul Hristos “a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” Ioan 1, 11. Lumina lui Dumnezeu a strălucit în întunericul lumii şi “întunericul n-a biruit-o” Ioan 1, 5. Dar nu toţi au fost indiferenţi faţă de darul cerului. Negustorul din parabolă reprezintă pe cei care doresc în mod sincer adevărul. În diferite neamuri au existat oameni zeloşi şi înţelepţi care au căutat în literatura, ştiinţa şi religia lumii păgâne ceea ce ei puteau primi ca fiind o comoară pentru sufletele lor. Printre iudei se aflau aceia care căutau ceea ce le lipsea. Nemulţumiţi cu o religie formală, ei tânjeau după o religie spirituală şi înălţătoare. Ucenicii pe care i-a ales Domnul Hristos aparţineau acestei clase de pe urmă, iar Corneliu şi eunucul etiopian, clasei dintâi. Ei doreau şi se rugau pentru a primi lumina din cer; şi atunci, când Domnul Hristos le-a fost descoperit, ei L-au primit cu bucurie.
PDH 116.1

În parabolă, mărgăritarul nu este prezentat ca un dar. Negustorul l-a cumpărat cu preţul a tot ceea ce avea el. Mulţi se întreabă cu privire la înţelesul acestor pilde, deoarece, în Sfânta Scriptură, Domnul Hristos este prezentat ca fiind un dar. În adevăr, El este un dar, dar numai pentru aceia care se predau fără rezervă Lui, corp, suflet şi spirit. Noi trebuie să ne predăm pe noi înşine lui Hristos şi să trăim o viaţă de ascultare de bună voie, de toate poruncile Sale! Tot ceea ce suntem, toate talentele şi calităţile pe care le avem, sunt ale lui Dumnezeu, ca să fie consacrate în slujba Sa. Când ne predăm astfel cu totul lui, Domnul Hristos, cu toate comorile cerului, se identifică cu noi. Obţinem astfel mărgăritarul de mare preţ.
PDH 116.2

Mântuirea este un dar şi, totuşi, el se cumpără şi se vinde. Pe piaţa în care harul divin este cel care are putere, mărgăritarul de mare preţ este înfăţişat ca fiind cumpărat fără bani şi fără plată. În această piaţă, toţi pot obţine mărfurile cerului. Comoara pietrelor preţioase, ale adevărului este deschisă tuturor. “Iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă”, declară Domnul Dumnezeu, “pe care nimeni n-o poate închide.” Nici o sabie nu păzeşte calea către această uşă. Din înăuntru şi din afara acestei uşi se aud voci zicând: “Vino!” Plin de căldură şi de iubire, glasul Mântuitorului ne invită: “Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti.” Apocalipsa 3, 8.18.
PDH 116.3

Evanghelia Domnului Hristos este o binecuvântare pe care toţi o pot avea. Chiar şi cel mai sărac este la fel de în stare să cumpere mântuirea, ca şi cel mai bogat; pentru că nici o bogăţie omenească, oricât de mare ar fi ea, n-o poate dobândi. În schimb, ea se obţine printr-o ascultare de bună voie, prin consacrarea noastră Domnului Hristos, fiind ai Lui ca o proprietate cumpărată de El. Educaţia, chiar şi a clasei celei mai înalte, nu poate — prin ea — să aducă un păcătos aproape de Dumnezeu. Fariseii, care erau favorizaţi având toate avantajele temporare şi spirituale, ziceau cu mândrie şi îngâmfare: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic.” şi cu toate acestea, ei erau “ticăloşi, nenorociţi, săraci, orbi şi goi.” Apocalipsa 3, 17. Domnul Hristos le-a oferit Mărgăritarul de mare preţ; dar ei L-au dispreţuit şi nu l-au acceptat şi El le-a zis: “Adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.” Matei 21, 31.
PDH 117.1

Noi nu ne putem câştiga mântuirea, dar trebuie s-o căutăm cu un interes şi o perseverenţă aşa de mare, încât să putem fi gata să abandonăm totul pentru ea.
PDH 117.2

Noi trebuie să căutăm Mărgăritarul de mare preţ, dar nu în târgurile lumii sau pe căi lumeşti. Preţul ce ni se cere să-l plătim nu constă în aur sau argint, pentru că de fapt aurul şi argintul aparţin lui Dumnezeu. Trebuie să abandonăm ideea că avantajele temporare sau spirituale vor putea să câştige mântuirea pentru noi. Dumnezeu cere ascultarea noastră de bună voie. El ne cere să părăsim păcatele noastre. Domnul Hristos declară: “Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Apocalipsa 3, 21.
PDH 117.3

Sunt unii care se pare că totdeauna caută Mărgăritarul ceresc. Dar ei nu abandonează, nu părăsesc cu totul vechile lor obiceiuri rele. Ei nu mor faţă de sine, pentru ca Domnul Hristos să poată trăi în ei. De aceea ei nu găsesc Mărgăritarul de mare preţ. Ei n-au ajuns să biruiască ambiţia nesfântă şi iubirea lor pentru plăcerile păcatului. Ei nu şi-au luat crucea şi n-au urmat Domnului Hristos pe calea renunţării de sine şi a sacrificiului. Aproape creştini, dar nu pe deplin creştini, deşi se simt a fi aproape de împărăţia cerurilor, ei nu vor putea intra în ea. Aproape, dar nu pe deplin mântuit, înseamnă a fi nu aproape,c i cu totul pierdut.
PDH 118.1

Parabola negustorului care caută mărgăritare de mare preţ are o dublă însemnătate; ea se aplică nu numai celor păcătoşi căutând Împărăţia Cerurilor, ci şi Domnului Hristos care îşi caută moştenirea pierdută. Domnul Hristos, Negustorul ceresc care caută mărgăritarul de mare preţ, vede în omenirea pierdută în păcat mărgăritarul de preţ. În omul mânjit şi ruinat de păcat, El a văzut posibilitatea mântuirii. Inimile care au fost în câmpul de bătaie a conflictului cu Satana şi care au fost răscumpărate prin puterea iubirii infinite, sunt mult mai de preţ Cumpărătorului, decât acelea care n-au căzut niciodată. Dumnezeu priveşte asupra omenirii şi nu o vede ca fiind stricată şi lipsită de valoare; El priveşte la ea prin Isus Hristos şi o vede aşa cum poate deveni prin lucrarea iubirii răscumpărătoare. El a adunat toate bogăţiile Universului şi le-a adus aici, jos, pentru a cumpăra mărgăritarul. Iar Domnul Hristos găsindu-l, l-a aşezat în coroana Sa. “Căci ei sunt pietrele cununii împărăteşti, care vor străluci în ţara Sa.” Zaharia 9, 16. “Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară, deosebită.” Maleahi 3, 17.
PDH 118.2

Dar Domnul Hristos, simbolizat prin Mărgăritarul de mare preţ şi privilegiul nostru de a avea această comoară cerească, este tema de care avem nevoie să ne ocupăm cel mai mult. Duhul Sfânt este Acela care descoperă oamenilor valoarea Mărgăritarului de mare preţ.
PDH 118.3

Timpul în care Duhul Sfânt lucrează asupra inimii păcătosului este timpul când în mod deosebit trebuie căutat şi găsit darul ceresc. În zilele Domnului Hristos mulţi au auzit Evanghelia, dar mintea lor era întunecată de învăţături false şi ei n-au recunoscut în Învăţătorul umil din Galilea, pe Fiul lui Dumnezeu. Dar după înălţarea Domnului Hristos, instalarea Sa pe tronul Universului şi începutul lucrării Sale de mijlocire au fost făcute cunoscute prin revărsarea Duhului Sfânt. În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt a fost revărsat. Ucenicii Domnului Hristos au vestit cu putere pe Mântuitorul cel înviat. Lumina cerului a pătruns minţile întunecate ale acelora care au fost înşelaţi de vrăjmaşii Domnului Hristos. Ei L-au văzut acum înălţat cu puterea Lui şi L-au “făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.” Faptele Apostolilor 5, 13.
PDH 119.1

Ei l-au văzut înconjurat de slava cerului, având în mâinile Sale comori infinite pe care să le împartă acelora care se vor întoarce de la răzvrătirea lor. Când apostolii au vorbit despre slava Singurului născut din Tatăl, trei mii de suflete au fost convinse. Ei au fost făcuţi în stare să se vadă aşa cum erau, păcătoşi şi mânjiţi de păcat, iar pe Domnul Hristos să-l vadă ca pe Prietenul şi Răscumpărătorul lor. Domnul Hristos a fost înălţat. El a fost glorificat prin manifestarea puterii Duhului Sfânt revărsat asupra oamenilor. Prin credinţă, aceşti credincioşi L-au văzut ca fiind Singurul care a îndurat umilinţa, suferinţa şi moartea pentru ca ei să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Descoperirea Domnului Hristos prin Duhul Sfânt i-a făcut să înţeleagă puterea şi maiestatea Sa şi prin credinţă ei şi-au întins mâinile spre El, spunând: “Cred”.
PDH 120.1

Atunci, vestea cea bună a Mântuitorului înviat a fost dusă oamenilor până la cele mai îndepărtate margini ale lumii. Biserica privea cum convertiţii din toate părţile lumii i se adăugau. Credincioşii erau convertiţi din nou. Cei păcătoşi se uneau cu creştinii în căutarea Mărgăritarului de mare preţ. Profeţia care spune că: “Cel mai slab … ca David; şi casa lui David ca îngerul Domnului”, (Zaharia 12, 8), se împlinea. Fiecare creştin vedea în fratele său întruchiparea divină a bunătăţii şi dragostei. Un singur interes predomina. Un singur subiect interesa, mai presus decât orice altceva. Toate inimile băteau la unison. Singura ambiţie a celor credincioşi era aceea de a da pe faţă o perfectă asemănare cu caracterul Domnului Hristos şi a lucra pentru extinderea împărăţiei Sale. “Mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet…. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus, şi un mare har era peste toţi.” Faptele Apostolilor 4, 32-33. “şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” Faptele Apostolilor 2, 47. Spiritul Domnului Hristos influenţa întreaga adunare; căci ei găsiseră Mărgăritarul de mare preţ.
PDH 120.2

Aceste evenimente trebuie să se repete chiar cu şi o mai mare putere. Revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii a fost Ploaia Timpurie, dar Ploaia Târzie va fi mult mai abundentă. Duhul Sfânt aşteaptă să fie cerut şi primit. Domnul Hristos trebuie să fie din nou descoperit în toată plinătatea Sa prin puterea Duhului Sfânt. Atunci, oamenii vor înţelege mai bine valoarea Mărgăritarului de preţ şi vor spune împreună cu apostolul Pavel: “Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos, Isus, Domnul meu.” Filipeni 3, 7-8.
PDH 121.1

(Visited 62 times, 1 visits today)

Leave a Comment