Acasa

Blog

Încurajări pentru cei care încep slujirea creştină

Puterea de a rezista răului este mai bine dobândită printr-o lucrare energică — Faptele Apostolilor, 105. SCE 100.5

Lucrătorii cei mai de succes sunt aceia care, plini de voie bună, săvârşesc lucrarea de a-I sluji lui Dumnezeu în lucruri mici. Fiecare fiinţă omenească trebuie să lucreze cu firul vieţii sale, ţesându-l în pânză pentru a ajuta să se completeze modelul. Testimonies for the Church 6:115.
SCE 99.1

Noi trebuie să facem din datoriile de toate zilele acte de devoţiune, sporind continuu în capacitatea de a fi de folos, deoarece noi ne vedem lucrarea în lumina veşniciei. Idem, 9:150.
SCE 99.2

Domnul are un loc pentru fiecare în marele Său plan. Talente care nu sunt necesare nu sunt date. Idem, 9:37.
SCE 99.3

Fiecare îşi are locul în planul veşnic al cerului. Fiecare trebuie să lucreze în cooperare cu Domnul Hristos pentru mântuirea oamenilor. După cum este sigur că în locaşurile cereşti a fost pregătit un loc pentru noi, tot atât de sigur este faptul că pe pământ ne-a fost desemnat un loc special, în care trebuie să lucrăm pentru Dumnezeu. Parabolele Domnului Hristos, 326, 327.
SCE 99.4

Domnul are privirea îndreptată asupra oricărui membru din poporul Său; El are planuri pentru fiecare dintre ei. Testimonies for the Church 6:12.
SCE 99.5

Toţi pot face ceva în această lucrare. Nimeni nu va fi considerat nevinovat înaintea lui Dumnezeu, dacă nu a lucrat cu zel şi neegoist pentru salvarea sufletelor. Idem, 5:395.
SCE 100.1

Datoria voastră nu poate să fie trecută asupra altuia. Nimeni altul, ci numai voi puteţi să vă faceţi lucrarea. Dacă voi reţineţi lumina, cineva trebuie să fie lăsat în întuneric, prin neglijenţa voastră. Idem, 5:464.
SCE 100.2

Lucrătorul umil, care răspunde cu un spirit de supunere la chemarea lui Dumnezeu, poate fi sigur că va primi ajutorul divin. Însuşi faptul de a accepta o responsabilitate aşa de mare şi de sfântă înnobilează caracterul. El pune în mişcare cele mai înalte capacităţi intelectuale şi spirituale, întăreşte şi purifică mintea şi inima. Este minunat să vezi cât de puternic poate deveni un om slab, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cât de hotărâte devin eforturile lui şi cât de abundente sunt rezultatele bune pe care le produce. Acela care începe cu puţina cunoaştere pe care o are, într-o manieră umilă, împărtăşindu-le altora ceea ce ştie şi căutând în acelaşi timp să cunoască mai mult, va descoperi că toate comorile cerului aşteaptă să fie puse la dispoziţia lui. Cu cât se va strădui mai mult să răspândească lumină, cu atât va primi mai multă lumină. Cu cât încearcă să le explice altora Cuvântul lui Dumnezeu, cu dragoste faţă de oameni, cu atât va înţelege el însuşi mai clar acest Cuvânt. Cu cât vom folosi mai mult cunoştinţele pe care le deţinem şi ne vom exercita capacităţile, cu atât vom avea mai multe cunoştinţe şi o putere mai mare. Parabolele Domnului Hristos, 354.
SCE 100.3

Fiecare să lucreze pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Fiecare să dovedească înţelepciune şi să nu fie niciodată găsit inactiv, aşteptând să fie pus la treabă de altcineva. Acel “cineva”, care l-ar putea trimite la lucru, este supraaglomerat cu responsabilităţi şi se pierde timp în aşteptarea indicaţiilor lui. Domnul îţi va da înţelepciune pe loc. Încă este adresată chemarea: “Fiule, du-te şi lucrează în via Mea”. “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile” (Evrei 3, 7.8). Domnul Îşi începe chemarea cu apelativul “Fiule”. Cât de blând şi afectuos şi, în acelaşi timp, cât de urgent! Această invitaţie este şi ea o poruncă. Sfaturi pentru părinţi, profesori şi elevi, 419.
SCE 100.4

Puterea de a rezista răului este mai bine dobândită printr-o lucrare energică — Faptele Apostolilor, 105.
SCE 100.5

Fiecare faptă, fiecare act de dreptate, milă şi bunăvoinţă, face să fie bucurie în ceruri. The Review and Herald, 16 august, 1881.
SCE 100.6

Duhul lui Hristos este un duh misionar. Prima dorinţă a unei inimi renăscute este să-i aducă şi pe alţii la Mântuitorul. Tragedia veacurilor, 70.
SCE 101.1

Singura cale de a creşte în har este aceea de a îndeplini cu conştiinciozitate tocmai lucrarea pe care ne-a poruncit Domnul Hristos să o facem. The Review and Herald, 7 iunie, 1887.
SCE 101.2

Nu trebuie să aştepţi ocazii mari, speciale, sau talente extraordinare, pentru ca numai după aceea să lucrezi pentru Dumnezeu. Calea către Hristos, 83.
SCE 101.3

Omul care este o binecuvântare pentru societate şi care are succes în viaţă este cel care, indiferent dacă este educat sau nu, îşi foloseşte toate puterile în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor lui. The Southern Watchman, 2 aprilie, 1903.
SCE 101.4

Mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu capacitatea de a îndeplini o lucrare excelentă, realizează foarte puţin, pentru că încearcă puţin. Parabolele Domnului Hristos, 331.
SCE 101.5

Dacă dai greş în nouăzeci şi nouă de ori dintr-o sută, dar reuşeşti să salvezi un singur suflet de la ruină, ai făcut o faptă nobilă pentru cauza Domnului. Testimonies for the Church 4:132.
SCE 101.6

Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt aşa de intime şi profunde, ca şi când n-ar mai fi pe pământ nici un alt om de care să Se îngrijească şi pentru care să-L fi dat pe Fiul Său mult iubit. Calea către Hristos, 100.
SCE 101.7

Domnul vede şi înţelege şi vă va folosi, în ciuda slăbiciunii voastre, dacă oferiţi talentul vostru ca un dar consacrat în slujba Lui, deoarece, în slujire activă, dezinteresată, cel slab ajunge tare şi se bucură de preţioasa Lui apreciere. Bucuria Domnului este un element de putere. Dacă sunteţi credincioşi, pacea care întrece orice pricepere va fi răsplata voastră în viaţa aceasta, iar în viaţa viitoare veţi intra în bucuria Domnului nostru. Testimonies for the Church 8:34.
SCE 101.8

Persoanele care au puţine talente, dacă sunt credincioase în a-şi păstra inimile în iubire faţă de Dumnezeu, pot să câştige multe suflete la Hristos. Harlan Page era un biet mecanic, cu o iscusinţă obişnuită şi o educaţie limitată, dar el a făcut din înaintarea cauzei lui Dumnezeu preocuparea sa principală şi eforturile sale au fost încununate cu un deosebit succes. El a lucrat pentru salvarea semenilor lui prin convorbiri personale şi prin rugăciuni stăruitoare. El a înfiinţat adunări de rugăciune, a organizat şcoli de duminică şi a distribuit broşuri şi alte materiale religioase. Pe patul de moarte, cu umbra veşniciei pe faţa sa, a putut să spună: “ştiu că totul se datorează harului lui Dumnezeu, şi nu vreunui merit a ceea ce am făcut eu; dar consider că am dovada faptului că mai bine de o sută de suflete au fost convertite la Dumnezeu prin lucrarea mea personală”. Testimonies for the Church 5:307, 308.
SCE 101.9

Lumea aceasta nu este cerul creştinului, ci numai atelierul lui Dumnezeu, unde urmează să fim ajustaţi spre a ne uni cu îngerii fără păcat din cerul cel sfânt. Idem, 2:187.
SCE 102.1

Cel mai umil şi mai sărac dintre ucenicii Domnului Hristos poate fi o binecuvântare pentru alţii. Poate că nu-şi dau seama că fac vreun bine deosebit, dar, prin influenţa lor tăcută, ei pot pune în mişcare valuri de binecuvântare care vor deveni tot mai adânci şi mai vaste, ale căror rezultate binecuvântate poate că nu le vor cunoaşte până în ziua răsplătirii finale. Ei nu simt şi nici nu sunt conştienţi de faptul că îndeplinesc o lucrare însemnată. Ei nu sunt chemaţi să se împovăreze singuri cu grija privitoare la reuşită. Tot ce au de făcut este să meargă înainte în linişte, îndeplinind cu credincioşie lucrarea pe care le-o încredinţează providenţa lui Dumnezeu, şi viaţa lor nu va fi trăită zadarnic. Caracterul lor se va dezvolta devenind tot mai mult asemenea lui Hristos; ei sunt lucrători împreună cu Dumnezeu în viaţa aceasta şi se pregătesc pentru o lucrare mai înaltă şi pentru bucuria neumbrită a vieţii veşnice. Calea către Hristos, 83.
SCE 102.2

Există mulţi oameni care s-au consacrat Domnului Hristos, şi totuşi nu văd nici o ocazie de a îndeplini o lucrare mare sau de a face sacrificii mari în slujba Sa. Ei pot găsi mângâiere, gândindu-se că nu este necesară acea renunţare la sine a martirilor, care Îi este cea mai plăcută lui Dumnezeu. Este posibil ca misionarul care înfruntă zi de zi pericolul şi moartea să nu se afle în poziţia cea mai înaltă în rapoartele cerului. Un om care este creştin în viaţa sa particulară, care renunţă la sine zi de zi, este sincer în scopurile sale şi nutreşte gânduri curate, este credincios şi evlavios, se comportă cu blândeţe atunci când este provocat, este conştiincios în lucrurile mici şi reprezintă caracterul Domnului Hristos în viaţa de cămin poate fi în ochii lui Dumnezeu chiar mai preţios decât un misionar renumit în întreaga lume sau decât un martir. Parabolele Domnului Hristos, 403.
SCE 102.3

Nu cantitatea muncii sau rezultatele ei vizibile o fac să fie valoroasă în ochii lui Dumnezeu, ci spiritul în care este îndeplinită. Idem, 397.
SCE 103.1

Aprobarea Stăpânului nu este dată pentru mărimea lucrării îndeplinite, pentru că au fost câştigate multe lucruri, ci din cauza credincioşiei chiar în puţine lucruri. Nu rezultatele mari pe care le obţinem, ci motivele din care acţionăm au valoare înaintea lui Dumnezeu. El preţuieşte bunătatea şi credincioşia mai mult decât mărimea lucrării îndeplinite. Testimonies for the Church 2:510, 511.
SCE 103.2

Nu treceţi pe lângă lucrurile mici, în aşteptarea unei lucrări mari. Voi veţi putea face cu succes o lucrare măruntă, dar aţi putea să daţi greş cu totul în încercarea de a face o lucrare mare şi să cădeţi în descurajare. Apucaţi-vă de lucru oriunde vedeţi că este ceva de făcut. Fie că sunteţi bogaţi sau săraci, mari sau smeriţi, Dumnezeu vă cheamă la serviciu activ pentru El. Tocmai făcând cu toată puterea voastră ce găsesc mâinile voastre de făcut, veţi dezvolta talentul şi aptitudinea voastră pentru lucrare. şi tocmai prin neglijarea ocaziilor voastre zilnice, deveniţi neroditori şi veştejiţi. De aceea sunt atât de mulţi pomi neroditori în grădina Domnului. Idem, 9:129.
SCE 103.3

Domnul doreşte să folosim toate darurile pe care le avem şi, dacă vom face aceasta, vom primi daruri şi mai mari. El nu ne înzestrează în mod supranatural cu aptitudini care ne lipsesc, ci, pe măsură ce le folosim pe acelea pe care le avem, va conlucra cu noi pentru a dezvolta şi pentru a întări fiecare capacitate a noastră. Prin fiecare sacrificiu făcut cu seriozitate şi cu toată inima în slujba Domnului, puterile noastre se vor mări. Parabolele Domnului Hristos, 353, 354.
SCE 103.4

Inima Domnului Hristos este înviorată când îi vede pe cei care sunt săraci din toate punctele de vedere. Inima Sa este înviorată, deoarece El îi priveşte altfel pe cei blânzi şi împovăraţi; ea este înviorată, deoarece El vede foamea aparent neastâmpărată după neprihănire şi incapacitatea multora de a începe să lucreze pentru El. El spune “bun venit” tocmai acestei stări de lucruri, care i-ar descuraja pe mulţi pastori. Slujitorii evangheliei, 37.
SCE 103.5

Dacă îndatoririle ne reţin aici, nu este nevoie să mergem în ţările păgâne ca să lucrăm pentru Hristos, nici chiar să părăsim cercul restrâns al familiei. Noi putem face acest lucru în cercul familiei, în biserică, printre cei cu care suntem asociaţi şi în mijlocul cărora ne desfăşurăm activitatea profesională. Calea către Hristos, 86.
SCE 103.6

Dacă facem din viaţa şi din învăţăturile lui Hristos studiul nostru, fiecare eveniment care va avea loc ne va furniza un text pentru o cuvântare impresionantă. Testimonies for the Church 9:63.
SCE 104.1

Viaţa de pe pământ este începutul vieţii din cer; educaţia de pe pământ reprezintă o iniţiere în principiile cerului; lucrarea vieţii de aici este o pregătire pentru lucrarea vieţii de acolo. Ceea ce suntem acum în caracter şi slujire sfântă este reflecţia sigură a ceea ce vom fi. Educaţie, 307.
SCE 104.2

Cei care resping privilegiul tovărăşiei cu Hristos în lucrare resping singura pregătire care îi face vrednici să aibă părtăşie cu El la slava Sa. Ei resping pregătirea care oferă putere şi nobleţe de caracter în această viaţă. Idem, 264.
SCE 104.3

Nimeni să nu presupună că poate trăi o viaţă egoistă, iar, apoi, după ce a slujit intereselor proprii, să intre în bucuria Domnului său. Acest fel de oameni nu pot lua parte la bucuria unei iubiri neegoiste. Ei nu ar fi potriviţi pentru a trăi în curţile cereşti. Ei nu ar putea preţui atmosfera curată a iubirii care cuprinde întreg cerul. Pentru mintea lor, ştiinţa cerurilor ar fi o enigmă. Parabolele Domnului Hristos, 364, 365.
SCE 104.4

Hristos ne invită să lucrăm cu răbdare şi stăruinţă pentru miile de oameni care mor în păcatele lor, împrăştiaţi prin toate ţările, ca nişte epave pe un ţărm pustiu. Aceia care se împărtăşesc de slava lui Hristos, trebuie să se împărtăşească şi de lucrarea Lui, ajutându-i pe cei slabi, pe cei nenorociţi şi pe cei descurajaţi. Testimonies for the Church 9:31.
SCE 104.5

Oameni obişnuiţi trebuie să-şi ia locul ca lucrători. Împărtăşind întristările semenilor lor, aşa cum Mântuitorul a împărtăşit întristările omenirii, ei Îl vor vedea prin credinţă cum lucrează împreună cu ei. Idem, 7:272.
SCE 104.6

Hristos stă pentru a I se reproduce portretul în fiecare creştin. Dumnezeu a predestinat pe oricine “să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8, 29). În fiecare trebuie să se manifeste faţă de lume
SCE 104.7

iubirea cea îndelung răbdătoare a lui Hristos, sfinţenia, blândeţea, îndurarea şi adevărul Lui. Hristos, Lumina lumii, 827.
SCE 104.8

Chemarea de a aşeza totul pe altarul slujirii este adresată fiecăruia. Nu ni se cere să slujim cum a slujit Elisei, nici nu ni se porunceşte tuturor să vindem tot ce avem; ci Dumnezeu ne cere să dăm slujirii Sale primul loc în viaţa noastră, să nu lăsăm nici o zi să treacă fără să facem ceva pentru înaintarea lucrării Sale pe pământ. El nu aşteaptă de la toţi acelaşi fel de slujire. Unul poate fi chemat să slujească într-o ţară străină, altuia i se poate cere să ofere bunurile lui pentru a susţine lucrarea Evangheliei. Dumnezeu primeşte darurile fiecăruia. Este nevoie de consacrarea vieţii şi a tuturor intereselor ei. Aceia care se consacră astfel vor auzi şi vor asculta chemarea Cerului. Profeţi şi regi, 221.
SCE 105.1

Înţeleptul în felul lumii, care meditează şi plănuieşte şi care are pururea în minte afacerile sale, ar trebui să caute să devină înţelept în probleme de interes veşnic. Dacă ar depune tot atâta energie pentru a-şi asigura comoara cerească şi viaţa aceea care se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu, aşa cum face pentru asigurarea câştigurilor lumeşti, câte nu s-ar putea realiza? — Testimonies for the Church 6:297.
SCE 105.2

Dumnezeu va influenţa oameni umili să vestească solia adevărului prezent. Mulţi dintre aceştia vor fi văzuţi alergând încoace şi încolo, constrânşi de Duhul lui Dumnezeu să transmită lumina acelora care sunt în întuneric. Adevărul este ca un foc în oasele lor, umplându-i cu o dorinţă arzătoare de a-i lumina pe aceia care stau în întuneric. Mulţi, chiar şi printre cei needucaţi, vor proclama Cuvântul lui Dumnezeu. Copii vor fi determinaţi de Duhul lui Dumnezeu să pornească şi să vestească solia cerească. Duhul va fi turnat asupra acelora care se supun îndemnurilor Lui. Lepădând regulile obligatorii ale oamenilor şi mişcările prudente, ei se vor alătura oştirii lui Dumnezeu. Testimonies for the Church 7:26, 27.
SCE 105.3

Sursa:  Scrieri EGWhite

(Visited 92 times, 1 visits today)

Leave a Comment